Acum exact un an îmi puneam şi îi puneam lui nenea Google exact aceeaşi întrebare, în speranţa că din adâncurile paginilor cu rezultate o să vină un răspuns cu privire la ce se face mai exact la masterul ăsta, dincolo de oferta oficială (pe care o găsiţi aici, în caz că nu aţi văzut-o).  Aşadar, m-am gândit să îţi dau câteva răspunsuri, pentru tine, cel care ai ajuns aici după ce ai căutat muuult şi încă nu ai hotărât la ce master mergi. Ca să fim înţeleşi de la început, vorbesc despre masterul de managementul proiectelor de la SNSPA, nu de la ASE.

În aşteptarea anului 2, pot spune cu toată sinceritatea din lume că mi-a plăcut foarte mult şi aş mai alege la fel şi acum, deşi sunt câteva aspecte mai puţin roz, de care e bine să ţii cont de la început.

La plus:

  • E un master foarte practic. Cursurile în general sunt mai degrabă seminare decât prelegeri; temele sunt redactări de documente, instrumente de management de proiect, cereri de finanţare. Cu excepţia cursurilor la Globalizare, nu am avut nimic efectiv de “tocit”, ci mai degrabă de înţeles şi de pus în practică. După 3 ani de ASE unde mă tot întrebam “la ce foloseşte asta în practică?” aici am simţit că 80% din ceea ce învăţ voi folosi.
  • Program accesibil. Doar 3 cursuri pe semestru, orele sunt programate după 17:00 – 18:00, deci poţi ajunge dacă lucrezi, ai timp să aprofundezi cu adevărat materia dacă te ţii de treabă.
  • Bun simulator al muncii în echipă. Toate proiectele la toate cursurile s-au făcut în echipe de câte 4-5 membri. Dacă nu mergi la master cu foştii tăi colegi sau ai curajul de a te avânta în proiecte cu oameni noi, o sa fie o experienţă pe cinste şi vei învăţa toate lucrurile alea care nu se învaţă la cursuri: cum să conduci o echipă, cum să laşi de la tine, cum să nu laşi, cum să îţi expui ideile, cum să convingi, cum să nu te enervezi.
  • O să te ajute şi dincolo de a-ţi găsi un job. Ştii şi tu presiunea cu pregătirea pentru piaţa muncii. Ei bine, nu pot să îţi garantez că masterul te va pregăti pentru a fi super manager de proiect, altfel decât în eventualitatea în care deja lucrezi pe proiecte, dar îţi va da puţină structură. Eu am început să aplic treaba cu scop-obiective-activităţi-rezultate în cam tot ceea ce fac. Sau cel puţin îmi amintesc de ele de fiecare dată când mă apuc de ceva. Cum spunea un profesor de-al nostru, totul e un proiect, deci poate fi o bună lecţie de viaţă, nu numai de “pentru job”.

La minus:

  • O să ai de lucru, deci dacă nu mai ai chef de învăţat, mai bine nu. Deşi programul e lejer, există teme (mai multe decât am avut eu la licenţă), o să ai nevoie de o conexiune la internet bună, pentru a sta pe skype cu echipa ta, şi de rezistenţă, ca să te mai ţină nervii să lucrezi la proiecte după lucru şi master, de la 9 încolo.
  • Apropo de echipă, partea asta are şi părţi urâte dacă nu eşti obişnuit să lucrezi cu alţi 4 oameni, să te adaptezi, să joci pentru echipă şi să accepţi că o să şi pierzi. De obicei, notele pe proiecte sunt pe echipe, aşa că dacă preferi să lucrezi singur, în ritmul tău, eu aş alege altceva. Mai ţine şi puţin de noroc: eu am avut parte de o echipă grozavă (mulţumesc, dragilor! 🙂 )
  • Nu o să te scoată manager de proiect şi s-ar putea să ţi se pară şi uşor enervante toate instrumentele şi teoriile pe care le vei învăţa, dacă nu ai participat la realizarea unui proiect vreodată. În practică, managementul de proiect e mai puţin strălucitor decât pare, vei învăţa tehnici de management de proiect şi reguli care îţi vor aminti de matematică. Pentru mine a fost o experienţă grozavă pentru că am lucrat în paralel la câteva proiecte, aşa că am avut ocazia de a vedea “în teren” la ce sunt bune în practică toate chestiile pe care le învăţ.
  • Te vei plimba prin oraş, SNSPA se pare că are mai multe săli în mai multe clădiri, unele dintre ele nu au scaune suficiente, iar în altele e taaare frig. E drept, noi am primit scaune după ce am făcut o petiţie, dar nu ştiu sigur dacă a fost de la petiţie sau nu, aşa că nu o să spun nimic despre cât de repede răspunde sau nu conducerea la plângerile studenţilor.

Fără plus sau minus, însă ca observaţie care mi se pare importantă:

Nu am reuşit să îmi dau seama de ce masterul e în cadrul Facultăţii de Comunicare şi Relaţii Publice. Poate pentru că, aşa cum spunea cineva, un manager comunică 90% din timp. Cu toate acestea, aşteptaţi-vă să fie puţin despre PR, tehnici de promovare şi strategii de comunicare.

Per ansamblu, anul I a fost o experienţă grozavă pentru mine, dar nu pot garanta că o să îţi placă. Sper să te fi luminat puţin.

P.S. Dacă aveţi de adăugat plusuri şi minusuri din experienţa voastră, comentariile sunt mai mult decât bine primite 🙂