La începutul lunii am încheiat a treia ediţie a Şcolii de Vară GEOPOLITICS, un proiect important al Asociaţiei ASAGRI, pe care am reuşit să îl organizăm în fiecare an din 2011 încoace. Nu am scris mai devreme despre asta nu pentru că nu ar fi fost important, ci pentru că, deşi evenimentul în sine s-a terminat, am trecut în etapa a doua, aceea a pregătirii volumului care va reuni lucrările pe care participanţii le-au redactat şi prezentat în cadrul şcolii de vară. O muncă a noastră, dar mai ales a lor, a participanţilor, care sper să fie pe deplin răsplătită în luna octombrie, când cartea va vedea lumina rafturilor.

Până la anunţul de lansare a volumului, mi-am propus să scriu despre lucrurile pe care le-am învăţat despre un proiect şi despre dezvoltarea unei organizaţii în aceşti trei ani, parţial în speranţa că o să îi fie de folos cuiva care începe acum lucrul la o iniţiativă de acest gen, parţial pentru că a devenit un obicei plăcut să scriu despre începuturi şi sfârşituri, iar acest blog le-a găzduit pe multe dintre ele.

În 2010, Adrian termina un master în geopolitică şi relaţii internaţionale, iar eu intram în ultimul an la Facultatea de Relaţii Economice Internaţionale de la ASE. Lucram deja împreună la Asociaţia Manageri în Dialog, aşa că am tras concluzia că ştim destule despre dezvoltarea unei organizaţii şi despre proiecte şi că putem, împreună cu alţi colegi de-ai lui, să fondăm ASAGRI, un vis mai vechi de-al lui Adrian. Ne doream atunci să facem un portal de analize geopolitice, conferinţe şi o şcoală de vară. S-au întâmplat toate.

Dar drumul până aici nu a fost aşa de lin cum ar putea să pară într-o înşiruire de date care să ne descrie realizările de până acum. A fost însă cu multe bune şi rele care m-au învăţat câteva lucruri pe care sper să nu le uit:

O organizaţie nu e doar un act constitutiv, un sediu şi o serie de reguli. E, în primul şi în primul rând, oamenii care o constituie. Spunea cineva că nicio afacere nu poate să crească mai mult decât tine. E valabil în cazul oricărei organizaţii. Abilităţile oamenilor care o compun, puterea care vine din punerea în comun a ceea ce ştiu şi pot şi vor să facă e puterea pe care o are o organizaţie în îndeplinirea obiectivelor. Şi ca să reuşeşti să dezvolţi o structură puternică, e nevoie ca fiecare pilon să îşi ştie rolul, să şi-l îndeplinească cu dedicaţie şi să îşi dorească cu adevărat să fie acolo.

Nu poţi să reuşeşti singur, dar trebuie să fii pregătit să te descurci şi singur, până găseşti oamenii care vor să fie cu tine. Prima ediţie a şcolii de vară a fost organizată în cea mai mare parte de ASAGRI. În anul următor, am făcut un parteneriat cu Asociaţia de Geopolitică Ion Conea şi MEPEI, care au avut o contribuţie foarte importantă în proiect, şi cu Biblioteca Metropolitană Bucureşti, care ne-a găzduit evenimentul, cu aceeaşi deschidere şi bunăvoinţă cu care ne-a găzduit toate celelalte conferinţe de-a lungul acestor ani. Anul acesta, am organizat şcoala de vară în parteneriat cu Asociaţia de Geopolitică Ion Conea, care a avut o contribuţie foarte importantă în alegerea temei şi invitarea personalităţilor prezente în cadrul şcolii de vară, şi cu Facultatea de Geografie a Universităţii Bucureşti, care ne-a sprijinit cu locaţia evenimentului. În aceşti ani, am câştigat parteneri şi colegi fără de care nu am fi putut ajunge aici. Dar în acelaşi timp, am pierdut parteneri şi colegi, fără de care am ştiut că trebuie să mergem mai departe.

O organizaţie e despre oamenii pe care îi serveşti. Şi nu cred că e valabil doar pentru ONG-uri, ci pentru orice altă organizaţie, fie ea neguvernamentală, guvernamentală, întreprindere privată constituită pentru profit, etc. Când am fondat ASAGRI, am vrut să promovăm domeniul geopoliticii şi al relaţiilor internaţionale în rândul tinerilor din România, aceia despre care toată lumea pare să se plângă mai nou că sunt dezinteresaţi şi fără perspective. Noi am găsit tineri care scriu pentru Geopolitics.ro, tineri care ne citesc şi care ne spun că ceea ce am scris le e de folos, tineri care ne critică şi ne corectează şi ne ajută fim mai buni, tineri care sunt interesaţi să îşi petreacă 10 zile la o şcoală de vară şi redactând studii pe teme care nu au fost mereu foarte confortabile sau uşor de abordat. În final, dincolo de ambiţiile personale ale noastre, celor care am fondat organizaţia, ea nu a putut să existe fără ei.

Trebuie să fii pregătit pentru schimbare. Să accepţi că lucrurile se schimbă, că tu te schimbi, că organizaţia ta se va schimba, inevitabil, o dată cu tine. Citeam zilele trecute un articol tare frumos, despre cum un proiect e de fapt o grădină, în care frunzele se mai ofilesc, plantele mai mor, câte o buruiană îşi mai face casă din loc în loc. Sarcina ta e să vezi, să înţelegi, să schimbi ce e de schimbat şi să mergi mai departe.